În lumina întunericului
Văi de praf stelar se văd în zare
Din dorința feericului
Nepăsător, m-arunc în mare....
Iar din amurgul răsăritului
Între regină și falnic soare
Între cristalul infinitului
Mă zăresc de sus, căzând în mare.
Din negura albă a nopții
Zăresc pe stâncă, abruptă, mare,
Un destin pe aripile nopții
Suav și lin se-aruncă în mare.
Și jos se aude învolburat,
În stânci zdrobindu-se în picături
Valuri de sânge roș vărsat,
Din ocean și ale sale resturi.
Acum privind în jos tulburat
Gândesc la nopțile trecutului
Îmi simt sufletul singur și uitat
Acum, în tainele prezentului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu